Let’s do it, România!

Posted on September 28, 2010

3


Sunt un ecologist convins. Mi-am însuşit normele elementare de protecţie a naturii, am participat şi îmi place să particip la campanii de ecologizare. Sunt însă sceptic şi pesimist în ce priveşte aşteptările ecologiştilor. E bine şi frumos să cureţi natura, însă e o naivitate să  îţi propui şi să te aştepţi să schimbi mentalităţi prin asta. Am învăţat că unde e mentalitate eco, nu e nevoie de campanii de ecologizare. Unde e nevoie de ele, e nevoie mai întâi de educaţie şi bun simţ.

E mai uşor să despici un atom decât să schimbi un obicei. Clubul ŞANDRU a curăţat Rezervaţia Dealul Perchiu de zeci de ori, a pus pancarte, avertizări, semnalizatoare…obiceiul prost nu s-a schimbat. Iuli a cerut o legitimaţie, ,,că mă duc eu, stau acolo şi le dau amenzi”; nu puteam risca să-l lăsăm să fie bătut. Mai grav, sutele de saci plini cu deşeuri au rămas 2 zile la marginea rezervaţiei aşteptând ca Primăria să se ţină de cuvânt şi să-i ridice.

Ce vreau să spun e că Let’s do it, Romania nu a făcut decât să mai dea o pastilă unui corp bolnav. Din păcate, campania nu va fi o reţetă ci doar o pastilă. Aş fi vrut să fie ca la Înviere…fiecare să plece luminat/cu lumină acasă. Însă, românul nu are organ cultural care să vibreze eco. Ştie că nu e bine să arunce gunoaiele aiurea dar ştie şi că demnitatea lui nu-i permite să se lase ‘’luat de prost’’ de următorul concetăţean care va face un grătar în acelaşi loc şi care, cu siguranţă va fi el însuşi ,,un gunoi, dom’le’’.

La polul opus, Norvegia nu cunoaşte termenul ECOLOGIZARE aşa cum îl cunoaştem noi. Pentru ei, ecologizare înseamnă limitarea poluării prin: trecerea de la energii poluante la altele noi, nepoluante (vânt, valuri, etc), impozite mari pentru cei ce poluează,  lichidarea poluatorilor de mare risc, etc. A recicla şi colecta selectiv deşeurile e o practică veche în fiecare familie. Pe stradă, nu am văzut un gunoier, maturator, etc. Nu există gunoaie pe la colţuri, prin parcări, pe lângă borduri, pe traseele din păduri, bidoane în lacuri. Norvegia e a lor şi ei o vor curată. Norvegia e oglinda lor şi nu mă miră solidaritatea şi responsabilitatea de care dau dovadă, atât de natural încât nici nu sunt considerate criterii. E normal!

Sa exemplific puţin responsabilitatea şi solidaritatea la norvegieni.

La ora 7 :50, în intersecţiile din drumurile spre şcolile primare, un ,,elev de serviciu’’ se postează cu un fanion în mână, purtând o vestă reflectorizantă. Opreşte circulaţia de fiecare dată când colegi de-ai lui apar la zebră. Nu contează dacă e semafor sau nu, dacă plouă, dacă se formează ambuteiaje-el opreşte circulaţia după bunul lui plac, colegii trec, toată lumea zambeşte, nimeni nu claxonează. Luni ploua uşor, dar copila de 1 metru şi un zambet era la post.

Îmi e teamă să mă gândesc la un asemenea caz în România. Îmi şi imaginez o mamă crizată în biroul directoarei şcolii, timp în care tatăl îl ţine de guler pe diriginte :

,,Idioţilor, îmi nenorociţi copilul ! Il transfer la altă şcoală ! Da’ cine a mai pomenit, să stea copilul meu în strada ca să treacă alţii?? Da al meu e mai prost, sau n-am înţeles?!? Eu plătesc fondul şcolii ca să stea în şcoală, nu pe stradă, sluga altora…….” nu are rost să mai continui exemplul.

Aş mai avea multe de scris, dar sunt apucat de o groază impotentă în a mai simţi soluţii sau luminiţe la capatul tunelului de plastic abandonat.

P.S În Norvegia, un pet gol valorează 11.5% din valoarea produsului iniţial (Coca-Cola de exemplu).

Advertisements
Posted in: Personal views