Stereotip de angajat pentru stereotip de post

Posted on August 12, 2009

0


Exista multi candidati/angajati care se potrivesc postului la care aplica sau pe care il ocupa. In al doilea caz, cei mai multi sunt compatibili cu job-ul lor. Simbioza psiho-sociologica dintre angajat si cultura organizationala este rezultanta unui proces de acomodare: training, team-building, suport, etc. Latura profesionala, a abilitatilor si competentelor necesare indeplinirii sarcinilor cade in plan secund. Ceea ce ne intereseaza sunt aspectele psihologice si sociologice ale muncii.

Am facut acum 2 luni o analiza pe cerintele angajatorilor de la candidatii pe posturi de vanzari. Angajatorii erau din Bucuresti, in principal banci, firme de asigurari, advertising. Suprapuse, reiesea un profil asemanator de vanzator ideal.  Aceleasi cerinte, acelasi limbaj, aceleasi promisiuni cautau sa descopere nu doar un candidat cu studiile necesare+ competente specifice ci un anume individ. De aici am tras concluzia ca exista un stereotip de angajat pentru un stereotip de post. Angajatorii sunt constienti ca o persoana vine in companie cu motivatiile sale, cu aspiratiile sale, cu propriile conceptii, cu interese si tipare proprii. A gasi cea mai apropiata combinatie de insusiri si competente de proiectia formala a acestora (formalizata si standardizata prin fisa de post) necesita apelul la stereotipuri organizationale.

Cultura organizationala creaza si foloseste stereotipurile.  Succesul obtinut pe urma angajatilor cheie, productivi, cei care ridica mereu nivelul muncii lor creaza pattern-uri. Ei sunt substratul stereotipului de angajat, ei creaza climax-ul in care recrutatul va trebui sa se integreze.

Cunoasterea spontana a organizatiilor foloseste expresii ca: asta e bun pe vanzari!, esti bun de medic!, ai putea fi un avocat excelent! sau: nu ai fler de trainer!, nu ai vocatie de jurnalist! Stereotipurile se activeaza in aceste cazuri , unele pot fi indreptatite, insa nu constituie un item eliminatoriu.

Duse la extrem, stereotipurile organizationale dau nastere unor situatii cel putin ilare. Semantica atribuita unor gesturi, tinutei (in unele cazuri), mai rar fizionomiei  inlocuiesc aspecte importante si adecvate ale candidatului. Agitatia mainilor trece inaintea unei diplome, clipitul prea des denota nu mai stiu ce deficiente… care surprinzator dau de gandit in ce priveste compatibilitatea candidatului cu job-ul. Criterii unice, nu luate in ansamblu cu altele, mai concludente. Spre exemplu, faptul ca nu mi-am amintit numele unei firme pentru care lucrasem 4 zile in anul I de facultate mi-a respins colaborarea pe un post de …promoter. Experienta de zeci de proiecte asemanatoare in firme mari de promovare nu a contat, in momentul in care am spus ca nu mai stiu numele firmei respective, s-au ridicat in picioare si mi-au urat o zi buna.  Cu siguranta aveau stereotipuri referitoare la persoana ideala pe acel post.

Stereotip de angajat pentru stereotip de post…suna intr-un fel a McDonaldizarea organizatiilor. Insusiri strict cuantificate, izbitor de asemanatoare, o resursa umana controlabila si predictibila.

Nota. Studiul referitor la asteptarile angajatorilor de la candidatii pe posturi de vanzari a fost facut studiind cerintele specificate in anunturile de angajare de pe principalele site-uri de recrutare din Romania: eJobs, BestJobs, Hipo.

Advertisements
Posted in: HR, Personal views